vroiam sa imit blog’ul asta. de fapt e prea mult spus. nu vroiam sa copiez, dar spre asta as vrea sa se indrepte si blogul asta… depasirea fricii. ar fi parca mai simplu doar sa citesc de acolo… dar sincer mi’e lene… si parca altfel se intipareste in minte cand scrii tu. as scrie mai multe da n’am chef.
vizitati SITE’UL, merita!

Filmul Saw m’a fascinat cand l’am vazut prima data, din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi ca era conceput ca un puzzle. Sunt inebunit dupa puzzle’uri, dar nu de’alea cu imagini :-j. Apoi, alt motiv ar fi, tema abordata.

Tema pricipala a filmului este… reabilitarea. Multi oameni nu’si pretuiesc viata, iar Jigsaw, incearca in primele parti sa le arate ca viata lor e cel mai important dar primit. In urmatoarele incearca sa’i aduca pe calea cea buna, pe cei care au dependente, In toate filmele se foloseste de o putere extraordinara de a citi mintile oamenilor si de numeroase puzzle’uri care vor deveni probe ce trebuie trecute.
Ceea ce m’a fascinat era ca toti cei pe care ii alegea Jigsaw isi blestemau viata, pe unii icapturandui chiar in timp ce incercau sa se sinucida, dar cand se trezeau in capcana lui, isi doreau sa traiasca si multi au incercat chestii extrem de dureroase pentru a supravietui. Aici e partea mai putin neplacuta a filmului, dar care totusi il face interesant, ca pentru a supravietui trebuiau sa se decida foarte repede, si trebuiau sa sufere enorm: sa’si scoata un ochi pentru a gasi cheia ce deschidea aparatul, sa’si taie un picior pentru a se elibera din lanturi si tot felul de chestii de’astea.
Asa… si apare intrebarea… de ce inainte de asta nu au putut trai? de ce iti doresti sa mori si brusc, dupa ce unu iti ofera sansa, iti doresti sa traiesti? si nu doar asta, dar renunti la multe (un ochi, un picior) si tot o duci mai bine decat inainte? de ce nu te poti bucura pur si simplu de ceea ce ai? de ce te bucuri abia dupa ce nu mai ai nici atat? nu ar fi mai simplu, nu ar fi mai bine? de ce nu poti pretui viata asa cum e ea, acum?

Un ţăran vârstnic privea mohorât ravagiile pe care le făcuse inundaţia. “Hiram!”, strigă un vecin, “porcii tăi au fost toţi luaţi de apa lânga golf”.
“Dar porcii lui Thompson?” întreabă ţaranul.
“S-au dus si ei.”
“Şi ai lui Larsen?”
“Şi ei”.
“Hm!” mormăi ţăranul, înviorându-se. “nu’i aşa rău cum am crezut.”

intr’o frumoasa zi(excetand faptul ca ploua torential) de 19 septembrie kity (nu e vorba de pisica bunicii) mi’a dezvaluit ca dupa multi ani petrecuti pe aceasta minunata planeta albastra in care a avut ocazia sa cunoasca o multime de oameni, a ajuns la concluzia ca timiditatea ii caracterizeaza pe prea multi dintre muritori, in special pe baieti (pot doar banui ca au interesat’o in mod special… pentru ca personal as putea spune ca procentul e acealasi). intrebarea pe care si’o punea era: “ce aveti ma?”. raspunsul e foarte complex, dar ar putea fi redus la “gauri in buget”.
intrebarea pe care i’am adresat’o a fost: “si ce ai de gand sa faci in privinta asta?”, la care raspunsul a fost scurt si la subiect:”nu ma bag in viata nimanui”.
totusi, dupa lupte seculare care au durat cateva minute, am reusit sa o conving(cel putin pe moment) sa ne ajute pe noi, timizii, sa ne trezim din aces “vis urat”, pentru ca “fara tupeu, o duci cam greu” (citatul imi apartine in intregime).

osho zicea:
Daca duci in mana pietre crezand ca sunt diamante, eu n-am sa-ti spun sa renunti la acele pietre, ci am sa-ti spun doar: “Fii atent si mai uita-te o data!”. Daca vezi singur ca nu sunt diamante, mai e nevoie sa renunti la ele? Iti vor cadea din mana de la sine. De fapt, daca mai vrei totusi sa le cari, va trebui sa faci un efort mare, iti va trebui o mare vointa sa le mai cari. Insa nu poti sa le mai cari mult. O data ce ai vazut ca sunt inutile, fara rost, nu se poate sa nu le arunci. Si o data ce ai mainile goale, cauti adevaratele comori. Iar adevaratele comori nu se afla in viitor. Adevaratele comori se afla aici si acum.

ce vrem noi sa facem? o avere cat a lui bill gates dupa care sa iesim la pensie si sa incepem sa vizitam plantele una cate una(sa ne revedem si noi neamurile ca nu ne’am vazut de mult). in caz ca nu ne iasa, ne multumim sa scriem cateva cuvinte despre avantajele si dezavantajele de a fi rusinos pentru ca fiecare sa poata sa traga propriile concluzii.
ne citim curand!